Sportivii cu creier artificial

0„Dacă treceți uneori pe splai și vă uitați la etajul trei pe la ora 11, o să vedeți lumina aprinsă” îmi spune Elena cu ochii mari, zîmbind ca un copil care-și deschide cadoul primit în ziua de Crăciun. Deși lucrează pe altă ramură ca asistent, tînăra s-a obișnuit cu studenții care vin aproape zilnic și proiectază piuliță cu piuliță tot felul de roboți, cu care participă la competiții, sau îi folosesc pentru lucrarea de licență, ori dizertație.

Cu profesorul Marian Poboroniuc, studenții de la facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată (FIEEIA) se întîlnesc chiar din primul an la „Tehnica muncii intelectuale”, de unde află că construirea de roboți „e o joacă, dar e o joacă serioasă”. De aceea, la mai toate competițiile la care participă tinerii din ultimul an, ei reușesc să ajungă pe podium. La fel s-a întîmplat și anul trecut, unde la competiția organizată de către Continental, studenților li s-a înmînat un motor pe care au putut pune „ce vă trebuie pe lîngă astfel încît mașinuța dumneavoastră să parcurgă traseul în formă de S în cel mai scurt timp posibil”; după cum spune tînăra asistentă, în timp ce cu palmele ridicate îmi explică că adevărata abilitate a echipei se vede înaintea competiției. Dacă în urma ultimelor teste din mașinărie iese fum, ei trebuie să-l pună pe picioare cît mai rapid.

Tot anul trecut, viitorii ingineri au mai participat și la concursul „RoboChallenge” din București, unde regula era simplă: doi roboți autonomi erau lăsați în ring, asemenea celui de sumo, unde trebuiau să-și scoată adversarul din suprafața de joc. Deși au ieșit pe locul cinci în prima probă, cea de unu contra unu, studenții au reușit să iasă cîștigători la cea de-a doua, în care toate mașinăriile au fost puse la duel, sub o formă de singur împotriva tuturor.  Vigor III arată ca o cutie mare și neagră din tablă, deasupra căreia iese un steag cu numele său. În spatele acestuia, cei doi studenți, alături de Marian Poboroniuc au stat cu orele în spatele ușii gălbui și subțiri finalizînd „sumo-botul”. „E frumos cînd îi vezi la sfîrșit, cum sînt cei doi umanoizi care fac flotări, «hihihi ce frumos », dar cîtă programare e în spate, cîtă matematică, logică și precizie…” completează Elena arătîndu-mii pe cei doi „sportivi”.

În vitrina cu medalii a departamentului, se regăsește și premiul doi adjudecat acum doi ani la Salonul Național pentru Inventică, pentru o aplicație în biomedicină. Ea este reprezentată printr-un robot care simulează un pacient paralizat de la brîu în jos, ce nu-și mai poate controla mușchii. Acesta, prin intermediul unor electrozi aplicați în niște puncte prestabilite, se poate ridica din șezut într-un mod controlat și treptat. Pe aceeași ramură, tînăra se mîndrește de cercetarea începută acum trei ani de către doi doctoranzi alături de domnul profesor, care în prezent este aproape de finalzare cu rezultate foarte bune. „Se numește Brain Computer Interface. Este vorba de un pacient care este paralizat, nu poate comunica, și printr-un fel de cască cu eletrozi care i se pune pe cap, el poate da comenzi unui calculator, iar în felul acesta noi putem vedea ce gîndește acesta”.

Deși funcționează de zece ani, laboratorul de roboți mobili a început să aibe rezultate vizibile abia de cinci, oferind șansa studenților de la FIEEIA nu doar să se joace, ci și să fie recunoscuți și să cîștige premii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s